Deși este mai ușor să transcriu din notițe „cu ce am rămas” și câte am învățat de la oamenii minunați care au urcat pe scenă și nu numai, este dificil să transpun în cuvinte emoțiile, inspirația și entuziasmul trăite. Pentru toată lumea, emoțiile au fost la un nivel la fel de înalt pe cât a fost calitatea informațiilor transmise. Astfel, impersia mea generală legată de Congresul Național de Psihologie Clinică (CNPC) a fost că am participat la un eveniment în care „rațiunea și emoția” au fost în echilibru perfect.
Când mă uitam cu mândrie în jur în Aula Magna a Universității Româno-Americane și îi vedeam pe cei… estimez maxim 150 de persoane în sală, m-am simțit ca un pionier al psihologiei clinice de azi, printre cei mai dedicați oameni de psihologie, ca un reprezentant al Timișoarei, așa cum am fost și la Universitatea Babeș-Bolyai.
Ziua a început cu primiri călduroase și cu alegerea locului unde îmi voi petrece toată ziua. Am zărit în al doilea rând din mijloc un băiat singurel așa cum venisem și eu și am zis să-l întreb dacă se poate sta lângă… pentru a ne scuti amândurora solitudinea. Trebuie să fi avut o intuiție bună, pentru că foarte repede am început să ne cunoaștem în spirit comic, realizând că avem multe lucruri în comun precum faptul că ambii suntem reprezentanți ai școlii clujene de psihologie, fiecare în orașul său de proveniență și de masterat, avem aspirații înalte în domeniul academic și psihopatologii (personale – sic!)… Schimbul de informații a fost atât de interesant, că am început să-mi iau notițe încă de atunci despre interesele comune de studiu și recomandări de studii, cărți, plus că mie îmi veneau o grămadă de idei despre ce vreau eu să cercetez în timp ce îi descriam interlocutorului meu… La un moment dat, „băiatul” îmi spune „da… pai eu m-am cam auto-invitat aici și….”. Stai puțin. Realizasem că de 20 minute schimbam informații cu Răzvan Mornea, masterandul care va prezenta în cadrul conferinței propria sa lucrare pe tema „Efectuarea Tehnicii Trainingului Atențional în reducerea dificultăților de control atențional, atenței focalizate și a sindromului cognitiv atențional”. Un studiu experimental (finanțat prin bursă de la UBB Cluj pentru studenți pasionați ca el), ale cărui rezultate nu au arătat diferențe semnificative între grupuri, sugerând că intervențiile cognitive pe termen scurt nu produc efecte imediate în modificarea controlului atențional sau în reducerea sindromului cognitiv atențional, deși se recomandă studii suplimentare pentru a examina efectele pe termen lung. I-am luat lui Răzvan repede un autograf lângă poza lui de pe caietul primit de la organizarea CNPC, pentru că, așa cum i s-a zis și după ce a prezentat, va ajunge cu siguranță un mare om și academician. Așa că dacă citeși asta, Răzvan, mulțumesc pentru tot și am încredere că felul nostru de a gândi, al generaților UBB din ultima decadă, „era incertitudinii”, va face schimbări și realizări importante în psihologia clinică.
Am avut plăcerea de a o cunoaște la nivel personal și pe minunata dna Flavia Ciurbea, doctorandă a Departamentului de Psihologie, al Academiei Române din București. Pe lângă faptul că emana căldură și deschidere în discuțiile din pauze, în timpul prezentării a făcut Aula Magna scena ei, bucurându-se de faptul că ne-a captat atenția pe deplin cu prezentarea ei. Aceasta investighează starea afectivă a tinerilor și adolescenților privați de libertate pentru infracțiuni nonviolente, analizând stabilitatea emoțională și nivelul de distres afectiv. Prin aplicarea unor instrumente specifice de evaluare, cercetarea identifică niveluri mai mari de emoții negative (precum tristețea și anxietatea) la tinerii din medii urbane față de cei din medii rurale, dar și alte variabile interesante precum câte vizite au avut, implicarea într-o relație de cuplu, nivelul educațional și altele. Concluzia subliniază necesitatea unor politici de prevenire a recidivelor axate pe reducerea distresului emoțional, contribuind astfel la reintegrarea acestor persoane în societate.
Desigur că și prezența dlui Prof. Univ. Dr. Tudorel Butoi s-a făcut simțită, prin carisma inconfundabilă și îndrumările practice date din felul în care domnia sa privește profesia de psiholog, accentuând lecturile și măsurătorile fundamentale.
O altă prezență extrem de apreciată a fost cea a dlui Conf. Univ. Dr. Dragoș Cîrneci care ne-a dat lumea peste cap invalidând tot ce înseamnă DSM-ul și alte modalități de a pune diagnostice „fantomă”. Conceptele despre emoții și gânduri au supraviețuit timpurilor prin aportul culturii occidentale, a filozofilor greci și romani, a bibliei. Totuși, acestea sunt foarte greșit înțelese de oamenii care încearcă să facă legături cu localizări cerebrale ale acestora. De exemplu, locul fricii în amigdală – emoțiile sunt conștiente și nimic conștient nu poate „să se afle” subcortical. Creierul construiește permanent lumea ad hoc, precum vedem descris și în cartea „Cum iau naștere emoțiile” de Lisa Feldman Barrett: emoțiile nu sunt innate și universale, așa cum s-a crezut mult timp, ci sunt construite de mintea noastră în funcție de experiențele anterioare, contextul social și cultură. Barrett susține că emoțiile sunt rezultatul unui proces complex de interpretare a senzațiilor fizice (interocepție) și a contextului în care ne aflăm, fiind astfel influențate de limbaj și de învățare. Această abordare sugerează că emoțiile sunt mai degrabă construcții psihologice decât reacții biologice automate, ceea ce deschide noi perspective asupra modului în care le putem înțelege și gestiona.
De ce spunem că persoana este deprimată pentru că nu are energie și nu se simte motivată, iar lipsa de energie și motivație sunt semne de depresie? Persoana are anxietate socială pentru că evită situațiile sociale, ceea ce e un semn de anxietate socială. Copilul are ADHD pentru că nu stă cuminte în clasă pentru că are ADHD… Ni s-a transmis faptul că nosologia psihiatrică nu este susținută empiric din cauza acestor tautologii flagrante. Recomand să căutați ceea ce are dl profesor de spus în detaliu deoarece cam atât despre asta…
Închei spunând că participarea la primul Congres Național de Psihologie Clinică a fost o experiență care a depășit așteptările tuturor, o adevărată sărbătoare a cunoașterii și a pasiunii pentru psihologie. Am avut privilegiul de a întâlni și de a interacționa cu specialiști excepționali, fiecare aducând o contribuție valoroasă la discuțiile despre viitorul domeniului nostru. De asemenea, aș dori să îmi exprim recunoștința și față de alte prietenii legate la acest congres, dintre care studenți la licență. Fie că suntem din Timișoara, Cluj, Sibiu sau București, am realizat că împărtășim aceleași aspirații și provocări.
Vă încurajez cu căldură să nu ratați a doua ediție, care va avea loc pe 25 octombrie 2025. În plus, am primit o reducere specială pentru cei care doresc să vină cu mine! Să continuăm să ne susținem unii pe alții și să construim un viitor promițător pentru domeniul nostru!